Pe 2 aprilie 1949, în România comunistă s-au naționalizat unitățile sanitare

Foto: Crai Nou - Colectia Octavian Colotelo.

Prin Decretul nr. 134/ 1949 al Marii Adunări Naționale, la 2 aprilie, în România de atunci (Rapublica Comunistă Română) s-au naționalizat „unitățile sanitare: farmaciile din comunele urbane, reședințe și nereședințe de județ și centre importante muncitorești, laboratoarele chimico-farmaceutice, drogheriile medicinale, depozitele de medicamente și laboratoarele de analize medicale, în funcțiune sau care și-au încetat funcțiunea parțial sau total, fără a avea autorizație de închidere, fie că sunt exploatate individual, de societăți de orice fel sau de asociații”.

Numai în București funcționau 504 de farmacii la momentul naționalizării, după care numărul acestora s-a redus, dintr-o dată, la 108! „Delimitarea numărului și localurilor de farmacie s-a efectuat pe baza unor criterii juste, în raport cu numărul populației și necesitățile de asistență medicală”, scriau „organele de presă” ale vremii.

Publicitate
Foto: Ziarul Scânteia 1949.

Unitățile sanitare au fost naționalizate, astfel, în întregime și au trecut în proprietatea statului „ca bunuri comune ale întregului popor”, cu tot cu instalații, mobilier, medicamente, material sanitar, instrumente, mijloace de transport, imobile etc. De asemenea, libere de sarcini, acțiunile și părțile sociale ale societăților, asociațiilor care au exploatat unitățile sanitare naționalizate prin prezentul decret au ajuns tot în proprietatea Statului.

Toate acestea urmau să fie administrate de stat, prin Ministerul Sănătății.

DIstribuie
Publicitate