Sportul rege, bani și insolvențe. Fotbalul din România se scufundă încet și sigur!

Din decembrie 2012, de când Rapid a dat tonul, în fotbalul românesc a început interminabila telenovelă a insolvențelor. Mă rog, clopotele băteau de mai multă vreme, dar unii se făceau că nu le aud, alții erau atenți în alte direcții, iar pe ceilalți, cam cei mai mulți, nu-i interesau pentru că, pur și simplu, habar n-aveau ce va să vină (inclusiv asupra lor). Iar isteții își pregăteau ieșirea din scenă (e drept, pentru unii cam forțată).

Erau anii în care echipe anonime (doar FC Botoșani – până acum, un exemplu inspirat de business în fotbal – Concordia Chiajna și recent sosita FC Voluntari mai rezistă, cel puțin deocamdată) apăreau în Liga 1 ca ciupercile după ploaie. Vă mai aduceți aminte? Da, localități ca Brănești (destul de cunoscută pentru Școala… mai specială de acolo), Otopeni (nu era echipa aeroportului sau vreuna a aviatorilor, ci a comunității – domn’ primar să trăiască și buzunaru’ să crească!) și Curtea de Argeș (ambițiile transportatorului Lazăr, curmate însă brusc, la fel de rapid cum Internațional s-a trezit catapultată în Liga 1) au apărut pe harta fotbalistică a României. În această mișcare și agitație de du-te-vino, lor li s-au alăturat alde CS Mioveni, Voința Sibiu, Corona Brașov și Săgeata Năvodari. Cum veniră se făcură toți o apă ș-un pământ, vorba poetului.

Brand-uri importante, decăzute și sărace

Mai grav, cluburi cu vechime, adevărate brand-uri au dispărut (majoritatea definitiv) din centrul atenției, cele mai elocvente exemple fiind oferite de bucureștenele (coincidență sau nu?) Progresul, Sportul Studențesc și bineînțeles Rapid.

galeria-rapidului– Rapid (1923): mediatizatul caz de faliment al Rapidului îl cunoaște toată lumea, a fost întors și răsîntors pe toate fețele, ani de-a lungul, de la George Copos la tandemul Nicolae Cristescu – Adrian Zamfir, până la Valerii Moraru, ultimul proprietar din acte; faliment și gata, punct și de la capăt! AFC Rapid (asociație non-profit ce susține că deține palmaresul clubului giuleștean din perioada 1923-2006 și acționar minoritar în falimentatul SC FC Rapid SA) și AS SC Rapid sunt două echipe distincte ce evoluează în ultimul eșalon al municipiului București (Liga a 5-a, seria a 2-a); dintre toate muribundele, Rapid este de departe cea mai galonată grupare (campioană de 3 ori, vicecampioană de 14 ori, câștigătoare a Cupei României de 13 ori, a Supercupei de 3 ori, a Cupei Balcanice de 2 ori…).

– Progresul (sau FC Național): gruparea din Parcul cu Platani a luat ființă în anul 1944, iar istoria ei s-a confundat, încă de la început, cu Banca Națională a României (BNR), drept dovadă și denumirile pe care le-a purtat (BNR București, Spartac Banca RPR, Spartac Finanțe Bănci, Progresul Finanțe Bănci), precum și apelativul de „bancari” cu care erau gratulați jucătorii ei; vicecampioană (1995-1996, 1996-1997, 2001-2002) și câștigătoare a Cupei României (1959-1960), Progresul a fost (nu cred ca memoria să mă înșele) primul club important de fotbal post-decembrist care, din motive financiare, a spus stop joc după retrogradarea din prima ligă (2006-2007) și alte două sezoane petrecute în eșalonul secund; de fapt, colapsul financiar a început de la procesul de predare-primire, de la Gino Iorgulescu (actualul președinte al Ligii) la Constantin Iacov și „ingineriile” petrecute la transferul în bloc al mai multor jucători de la Progresul la „Poli” Timișoara, o tranzacție de vreo 2,4 milioane de dolari; AS FC Progresul București, Progresul Spartac 1944 și CS Progresul București 2005 evoluează în prezent în Liga a 4-a, municipul București.

– Sportul Studențesc: este unul dintre cele mai cunoscute cluburi de fotbal din România (11 februarie 1916), iar la ora actuală (după falimentul din 2013 și curajosul restart) SC FC Sportul Studențesc joacă în campionatul municipiului București (Liga 4); cele mai valoroase performanțe sunt titlul de vicecampioană a României (1985-1986) și Cupa Balcanilor (1979); dincolo de rampă de lansare pentru Gheorghe Hagi la Steaua (cel mai important club românesc), echipa din cartierul bucureștean Regie a reprezentat o sursă inepuizabilă de creștere a tinerelor valori, ale cărei servicii transformate în bani au însumat multe, foarte multe milioane de euro (Florentin Dumitru, Petre Marin, Caramarin, Bogdan Andone, Farmache, Galamaz, Lazăr, Tibi Bălan, Mazilu, Gigel Bucur, Edy Stăncioiu, Diniţă, Chihaia, Ferfelea, Curelea); arătat cu degetul de cei mai mulți, Vasile Șiman, proprietarul clubului din 1999, spunea anul acesta, la centenar (Libertatea): „Suporterii Sportului să fie fericiți, că fără mine echipa n-ar fi apucat să împlinească 100 de ani. S-ar fi oprit la 84! Cu mine poate că echipa a avut probleme financiare, dar a câștigat în demnitate”.

Cluburi campioane care au dispărut cu milioane cu tot

stadion-fotbal-unirea-urziceniMerită să fie prezentate și alte cazuri asemănătoare, unele de importanță strategică în statisticile și istoria fotbalului din România, însă cu implicații din cele mai diverse (directe și/ sau indirecte, pre și post) în viața socială, economică și politică de după ’89.

– Unirea Urziceni (1954): campioană a României în sezonul 2008-2009 și vicecampioană în 2009-2010, desființată (decăderea patronului Bucșaru, din motive cunoscute, politico-economice, cu legături în piața imobiliară) un an mai târziu (iulie 2011); final crud, pentru un club cu o istorie de 57 de ani, care în ultimii 2 ani de viață a încasat peste 20 de milioane de euro, în urma performanțelor sportive înregistrate (interne și externe – Liga Campionilor) și a tranzacțiilor efectuate pe piața transferurilor.

– Oțelul Galați (1964): a fost predată (oare fără bani? – așa cum primul susține) de „vulpoiul” Marius Stan, după titlul de campioană proaspăt cucerit (2010-2011) și alegerile de peste un an (a fost ales primar de Galați, în 2012 din partea alianței USL, doar pentru un mandat – candidat perdant în 2016, pe lista UNPR), în mâinile „combinatorului” Dan Adamescu cu 0 (zero!) datorii și 7,3 milioane de euro în conturi; Tribunalul București a anunțat falimentul clubului gălățean pe 1 aprilie 2016 – și n-a fost deloc păcăleală; clasic, sub o altă denumire (Asociația Clubul Sportiv Suporter Club Oțelul Galați), în vară a luat naștere o noua structură, a fanilor, ce-și propune să ducă tradiția mai departe, începându-și urcușul din întrecerea județeană (Liga 4).

Și tradiția devine reciclabilă

galerie-u-cluj– Universitatea Cluj: FC Universitatea Cluj SA, societatea care efectua toate operațiunile legate de activitatea clubului de fotbal, a intrat în faliment la sfârșitul lui septembrie 2016, când s-au împlinit 97 ani de la înființare! Asociaţia Club Sportiv de Fotbal Alb-Negru al Studenţilor Clujeni și-a propus să preia și să ducă mai departe tradiția „șepcilor roșii” (inclusiv palmaresul, marca, culorile), alături de autoritățile locale și instituțiile de învățământ superior din Cluj; deocamdată, echipa este pe locul 1 în Liga a 4-a; din istoria „U” Cluj trebuie să reținem, pe lângă prezențe răzlețe în competițiile internaționale, un titlu de vicecampioană (1932-1933), un loc 3 (1971-1972) și o Cupă a României ((1964-1965).

– Petrolul Ploiești (1924): mai întâi a fost Flacăra București, o formație mutată la Ploiești, în anul 1952, moment pentru care nostalgicii suporteri ai „găzarilor” consideră că Petrolul a apărut în 1952; un aspect pe care trebuie să-l luăm în seamă și acum, când după falimentul FC Petrolul Ploiesti (iunie 2016), vedem că nou-înființata AS Petrolul 52 Ploieşti este lider în Liga 4 Prahova; de-a lungul anilor, Petrolul a devenit una dintre cele mai respectate grupări din afara Bucureștiului, dincolo de prezențele în cupele europene (ultimele în Europa League, în 2013-2015) în palmaresul său figurând patru titluri de campioană, altele două de vicecampioană, trei Cupe ale României etc.

– FC Vaslui (2002): vicecampioană în campionatul 2011-2012 și reprezentantă a României în cupele europene, echipa din Vaslui a fost, practic, creația fostului arbitru și om de afaceri (agricultură) Adrian Porumboiu, unul dintre baronii neoficiali ai Moldovei; în iulie 2014, după conflicte interne cu… iz penal, FC Vaslui a dispărut, pentru ca imediat suporterii să-și facă o „clonă”, FC 2002 Vaslui, acum în Liga 4.

– Ceahlăul Piatra Neamț (1919): cum a căzut boss-ul „Pinalti” Gheorghe Ștefan (zilele trecute, o decizie definitivă a instanței l-a trimis pe fostul primar și afacerist la răcoare pentru 6 ani), cum s-a ales praful de tot; după mascarada „Massone-Mascalzone”, din această vară a apărut continuatoarea (?) CSM Ceahlăul Piatra Neamț, în prezent în ultimul eșalon posibil (Liga a 5-a, campionatul județului Neamț).

– Gloria Bistrița (1922): o formație nou-înființată în 2013, denumită FC Bistrița, acum în Liga a 3-a, se chinuie să reia tradiția prin locurile peste care Nea Jean Pădureanu sau „Lordul”, cum i se mai zicea, acum o fantomă de om, chinuit de Alzheimer, domnea mai ceva ca un domnitor; fostă câștigătoare a Cupei României în 1994, Gloria a fost dezafiliată de Federația Română de Fotbal (FRF) în martie 2015, la aproape un an de la ultimul meci oficial pe care l-a susținut.

– Farul Constanța (1949): de la acest club a plecat în fotbalul mare Gheorghe Hagi (cel mai important fotbalist al României până acum și, probabil, mult timp de acum înainte); ultimul proprietar al echipei (2000-2009), armatorul Gheorghe Bosânceanu afirma la părăsirea „corabiei” în derivă (după ultima stagiune pe prima scenă), după o cheltuială generală de 15 milioane euro (!?) că pentru a rezista în fotbal „trebuie să te faci cumătru, cuscru sau naş cu cine trebuie”; Clubul Sportiv Fotbal Club Farul Constanţa a intrat faliment, definitiv și irevocabil, în septembrie 2016; iarăși, o palidă consolare, oferită de suporteri care au înființat în vara (presimțeau ei ceva… ) echipa Spirit Suporter Club Farul (Liga 4).

– FCM Bacău (1950): Selena (numele de la începutul anilor ’90) sau FCM Bacău (după… rebranding), gruparea patronată (1992-2009) sau condusă (după trecerea în… jilțul de primar, 1996-2004) de regretatul Dumitru Sechelariu se zbate acum prin Liga a 3-a, sub denumirea de SC Bacău.

– FC Brașov: în acest an (2016) s-au împlinit 80 de ani de la fondarea clubului de sub Tâmpa, a cărui situație de moment, pe scurt, este prezentată de NewsBv.

viorel-duru„A ieşit Dinamo din insolvenţă şi slavă Domnului că avem şi un caz fericit. Dar, eu vă spun: anul acesta fac 60 de ani, ies eu la pensie şi nu va mai ieşi vreun club din insolvenţă. Toate cluburile care vor fi intrat insolvenţă mai devreme sau mai târziu vor fi în faliment”, a declarat, cu tupeu, directorul Administraţiei de Licenţiere din cadrul FRF, Viorel Duru (martie 2016).

Acest Duru nu este un… dur, ci un om informat, prea bine informat, cel care ani în șir a tolerat și a trecut cu vederea toate matrapazlâcurile pe care cluburile de fotbal din România, prin reprezentanții lor, le-au săvârșit cu nerușinare și inconștiență (după lozinca „interesul clubului stă mai presus de toate”), în procesul de licențiere. Consecințele? Se văd, se simt, se cunosc: fotbalul românesc este într-o insolvență generală, o „vecină” foarte apropiată a falimentului. Vorba aceea: dacă nu el (Duru să le știe), atunci cine?!

În curând, despre Cauze, Efecte și Soluții, o analiză amplă, împărțită pe capitole, toate cu bune și rele.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*